La începutul verii 2013 nici nu bănuiam că voi reveni la o veche pasiune de-a mea, goblenul. Dar cum am ajuns să am o astfel de pasiune, eu, care eram veşnic în criză de timp ?

Prin anii '80, ţin minte că mama mea a văzut fotografia unui goblen cu flori într-o revistă Nekermann şi i-a plăcut atât de mult încât a mărit fotografia cu lupa şi şi-a construit propria diagramă, pe hârtie milimetrică. Dar pe vremea aceea nu se găsea nici pânză specială de goblen şi nici culorile firelor nu erau atât de variate. Aşa că i-a venit ideea să lucreze pe plasă care punea la geam ca să nu intre  ţânţarii, una cu ochiurile foarte mărunte. Iar fire, şi-a vopsit ea.

Nu ţin minte cât timp a lucrat la el, dar ştiu că tata nu agreea ideea de a ţine mult timp becul aprins seara, şi izbucneau mici certuri pe tema asta. În final, goblenul a ieşit foarte frumos. Cei care veneau la noi acasă credeau că e o pictură, nicidecum ceva cusut. 

Când m-am mutat la casa mea, mama mi-a lucrat şi mie două peisaje, tot pe plasă de ţânţari, care să se asorteze cu colţul de lângă sobă, doar în nuanțe de maro.

Goblenuri lucrate pe plasă,  în anii '80

După revoluţie, văzând la mercerie seturi de goblen cu totul mură-n gură, (pânză + fire + diagramă + poză) mi-am zis că e păcat să nu încerc şi eu. Pe vremea aceea aştepatm primul copil şi îmi prindea bine să mă relaxez cu astfel de lucruri. Primul goblen era un peisaj de toamnă, destul de uşor, iar apoi când am văzut unul cu Fecioara şi pruncul, mult mai migălos, am fost tentată să-l lucrez şi pe acesta. Am reuşit să-l termin după câteva luni  fiindcă am avut noroc cu un băieţel cuminte care stătea liniştit în cărucior şi un soţ care ne făcea la toţi de mâncare. Dar lumea din jur nu prea vedea cu ochi buni faptul că toată ziua coseam şi neglijam copilul. Aşa că m-am oprit aici.

Primul goblen cusut de mine, în toamna lui 1994

Al doilea goblen al meu, terminat în august 1995

Mi-am încropit totuşi o mică colecţie, cu cele două goblenuri cusute de mine, două de la mama şi încă trei primite cadou cu diverse ocazii, dar  am ajuns la concluzia că munca asta nu este apreciată aşa cum trebuie şi nu-mi pot permite să investesc timp în aceste lucruri. Mai ales că îmi crescuseră  copiii şi trebuiau straşnic supravegheaţi pe la leagăne şi topogane.

Hai să le privim și mai de aproape, pentru că deși nu sunt lucrate de mine, îmi sunt foarte dragi și îmi vor aminti mereu de persoanele care mi le-au dăruit. 

Aranjament cu floarea soarelui- Gabriela Hang, 1990

Peisaj de iarnă - Cleante Șerban (tanti Cleuța), 1994

Copii - Daniela Holban, 1997 

(pe atunci aveam doar doi copii, un băiețel și o fetiță)

Dar iată că vara trecută am avut ocazia să admir o colecţie splendidă de goblenuri, ce reprezentau în mare parte reproduceri după picturi celebre. Goblenurile erau cusute plecând de la pânză pictată, o tehnică puţin mai uşoară decât cea care utilizează diagrame (nu trebuie să fii aşa atent în timp ce lucrezi, mai poţi arunca o privire şi la televizor). Aşa că m-am lăudat şi eu cu goblenurile făcute la viaţa mea, acelea fiind cusute după diagrame. În clipa următoare, proprietarul colecţiei mi-a adus din camera alăturată un set început, dar neterminat care trebuia lucrat după diagramă. Mi l-a făcut cadou. Era o adevărată provocare, mai ales că modelul era foarte frumos (Vânzătoarele de fructe, reproducere după Murillo). Chiar dacă avansam încet, fiecare centimetru lucrat mă făcea nerăbdătoare să văd cum va arăta la final. Am stat toată vara pe el, renunţând la plimbări, filme şi taclale cu prietenele din parc. L-am dus cu mine şi pe plajele din insula Corfu, unde lumea nu prea înţelegea ce fac eu acolo. La un moment dat, un englez care mă urmărea de mult timp de la distanţă, mi-a cerut voie să vadă de aproape cum lucrez şi a fost foarte impresionat, deşi aveam abia un sfert de pânză lucrată. Din acel moment am primit şi din partea soţului meu "undă verde" pentru astfel de îndeletniciri. Devenise deja un fel dependenţă, abia aşteptam să prind un moment liber, ca să pot lucra. Am terminat Vânzătoarele de fructe după nouă luni de muncă, ajutată şi de o entorsă, care m-a ţinut 3 săptămâni cu piciorul în ghips.

Dar tot văitându-mă la prietena mea Mihaela, că mi-a revenit patima goblenului, am primit de la mama ei (o maestră desăvârșită în această artă) alte seturi şi am continuat cu nişte panseluţe pe care le-am terminat în numai două luni. Apoi le-am mai făcut o dată, ca să nu-mi ies din mână...

De fiecare când termin unul, îmi spun că nu mai încep altul, dar apoi simt un mare gol, ceva care îmi lipseşte foarte mult, ca atunci  când urmăreşti o telenovelă cu multe episoade, dar la un moment dat se termină.

De Sf. Maria  i-am făcut cadou fiicei mai mari, setul  Cap de fetiţă -o reproducere după Grigorescu, dar lucrez tot eu la el (nu mă pot abţine).


... 2017
L-am terminat și pe acesta, destul de repede.

Apoi l-am cusut pe acesta, dar nu-l mai am.

Am mai lucrat Cireșe și Ghiocei, goblenuri numite de mine "de poșetă", pentru că erau mici și le purtam tot timpul în geantă, profitând de fiecare minut liber în care puteam lucra (așteptând la medic, în mașină, în pauzele de la școală).  

A urmat apoi acesta, lucrat numai la lumină naturală, plimbat în toate locurile superbe pe care le-am vizitat în vara lui 2016.

La O floare între flori - reproducere după Grigorescu, am lucrat din septembrie 2015 până în august 2017, pe pânză pictată, nuanțele se distingeau foarte greu la lumina becului din casă, așa că l-am purtat peste tot cu mine și am lucrat la el ori de câte ori aveam puțin răgaz. Mi-l cunosc toți colegii, prietenii și vecinii, atât de mult "l-am scos la aer curat". Iar acum așteaptă de câteva luni să fie înrămat, pentru că nu m-am hotărât ce fel de ramă să-i aleg. Are 25 x 40 cm, poza nu înseamnă nimic pe lângă realitate.

O floare între flori, august 2017

ianuarie 2018
Mă așteaptă vremuri "grele". Pretenuța mea, Anamaria mi-a făcut cadou încă de anul trecut două seturi noi de la Hudemas, pentru sezonul de iarnă, adică atunci când stau în casă și nu am lumină bună. Deci sunt cu schemă. Merge încet treaba, trebuie să număr tot timpul punctele din schemă și firele de pe pânză. Tot ea mi-a adus o pungă mare cu ațe din toate culorile, donate de o doamnă care nu mai poate broda. Domnii simpatici din parc, care îmi țin companie în timp ce lucrez, mi le-au depănat pe fâșii de carton, ca să regăsesc ușor fiecare nuanță. Așa că, materie primă am, trebuie doar s-o folosesc. Lucrez acum la șase goblenuri deodată, în funcție de locul în care mă aflu, lumina de care dispun și dispoziția pe care o am. 
Am brodat chiar si pe paltoane si pulovere.

Visul meu este să-mi reunesc întrega colecție pe un perete curat, să termin goblenurile începute și să găsesc rame frumoase pentru ele.

Martie, 2021

Dupa o pauza destul de lunga in care nu faceam altceva decat sa incep goblenuri fara sa le mai termin, iata ca a venit din pacate si contextul pandemiei, in care ce sa faci cu atata izolare? 

Raspuns: stai in casa si goblenesti !

Asa ca am reusit sa termin Cap de fetita lucrat dupa schema, model pe care oricand l-as incepe cu mult drag, fara sa ma plictisesc, desi cel cu panza pictata este mult mai spornic.

Am mai lucrat Fantezie, care a fost usor dar m-a intristat faptul ca se observa caroiajul panzei, asa ca recomand tuturor sa nu aleaga varianta cu diagrama. L-am biruit in doar doua luni!

Cu multa placere si spor am lucrat si la Taranca din Muscel (Grigorescu) , pe carre l-am terminat in mai putin de trei luni,

Mai am putin si termin Flori (margarete, maciese sau paducel)

Iata-le terminate si expuse:

Acum ma ocup de Pastorita lui Grigorescu, care ma va tine blocata probabil o buna bucata de vreme, datorita dimensiunii sale destul de generoase (23 cm x 40 cm). Dar totusi il consider un model usor, datorita felului in care sunt dispuse culorile.

Ca sa vorbesc despre parti usoare si parti grele intr-un goblen, pot sa spun urmatoarele:

-modelele care au mult fundal de o singura culoare sunt usoare si spornice

-florile si frunzisurile multicolore sunt spectaculoare, dar cu bataie multa de cap

-margelele si broderia de pe camasa tarancii din Muscel mi-au dat multa bataie de cap, deoarece nu m-am hotarat de la inceput cu ce culoare sa lucrez, erau inselatoare nuantele

-macesele cu margarete au fost foarte grele, datorita nuantelor de verde folosite

24 iunie

am mai avansat

13 iulie 2022

iar de cateva luni e gata, pe perete